În turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2004, Adrian Năstase a obţinut majoritatea voturilor în Ţinutul Secuiesc, cu toate că era un adversar cunoscut al autonomiei Ţinutului Secuiesc, şi a ajuns în mai multe rânduri în centrul atenţiei, datorită manifestărilor sale antimaghiare. În 2004 i s-a oferit totuşi posibilitatea să creadă că, în ciuda acestui fapt, se bucură de încrederea alegătorilor maghiari/secui, iar observatorii independenţi de aici puteau să ajungă la concluzia că majoritatea locuitorilor din Ţinutul Secuiesc împărtăşesc poziţia sa şi în problema naţională. Actorii vieţii publice maghiare din Transilvania nu au tras învăţăminte din acest eveniment deosebit de dăunător aspiraţiilor la autonomie, sortit până şi azi uitării printr-o tăcere ruşinoasă.

Declaraţie privind reforma administrativă

Având în vedere faptul că împărţirea teritorial-administrativă a României este depăşită şi necesitatea reformei administrative este o problemă centrală de interes public,
Ţinând cont de faptul că reîmpărţirea regiunilor de dezvoltare este o prioritate de primă urgenţă, atât în interesul României, cât şi în interesul Ţinutului Secuiesc, înglobat forţat şi în mod artificial în Regiunea Centru,

Stimati aleşi locali!

Consiliul Naţional Secuiesc s-a format acum mai bine de cinci ani cu scopul de a milita pentru autonomia acestui Ţinut. Nu propune – cum se zice foarte des, dar eronat – o autonomie pe criterii etnice, care să discrimineze locuitorii Ţinutului aflaţi în minoritate numerică, ci o autonomie teritorială, care să funcţioneze spre binele si prosperitatea tuturor locuitorilor de aici.

Ţinutul Secuiesc, în urma iniţiativei Consiliului Naţional Secuiesc, va fi prezent în curând în spaţiul virtual. Conform înştiinţării scrise din 13. mai a.c. a Corporaţiei pentru Atribuirea Numelor şi Numerelor în Internet (ICANN), codul .sic a fost atribuit, ca nume de domeniu de nivel superior, Ţinutului Secuiesc. Acest cod este prescurtarea cuvântului latin “siculitas.”, care în limbajul de azi s-ar traduce secuime, dar în dreptul administrativ maghiar medieval a desemnat o comunitate autoguvernată, înzestrată cu acele drepturi şi libertăţi la care ne referim prin alegerea acestei denumiri, şi care în acest mod, dincolo de o identitate regională, indică şi rădăcinile istorice ale libertăţii secuieşti.

Dreptul popoarelor la autodeterminare este un drept universal al omului, garantat de Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi cel privind Drepturile Sociale, Economice şi Culturale. România poate deveni patria comună a tuturor cetăţenilor săi dacă le asigură acestora, în egală măsură, drepturile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la autodeterminare.

Unicul obiectiv al Consiliului Naţional Secuiesc este realizarea autonomiei, a garantării printr-o lege organică a autoguvernării teritoriale a Ţinutului Secuiesc. Acest consiliu fost înfiinţat ca o reprezentare publică a secuimii, şi nu ca un partid sau o structură administrativă. Nu dispune de putere publică, forţa sa provine din solidaritatea secuilor, iar credibilitatea sa, din slujirea consecventă a unei imagini a viitorului.