Evenimentele parlamentare din ultimele zile de la București (declarația politică a deputatului Kulcsár-Terza József din 29 octombrie 2025 și intervențiile legate de aceasta) au demonstrat din nou că în jurul interpretării articolului unu din Constituția României persistă grave neînțelegeri, care duc la distorsiuni politice.
Aceste interpretări greșite nu denaturează doar chestiunea autonomiei, ci slăbesc și ideea egalității cetățenești și a democrației române moderne.
Prin urmare, noi nu avem o dispută cu Constituția în sine, ci cu acea „interpretare tacită” care, în practica politică, distorsionează spiritul ei.
A sosit momentul să clarificăm aceste neînțelegeri.
1. „România este stat național…” – Ce înseamnă corect „stat național”?
Primul articol al Constituției României prevede: „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil.”
Această formulare are o semnificație aparte, întrucât în Europa de astăzi niciun alt stat nu se mai definește ca stat național.
De aceea, interpretarea acestei sintagme constituționale impune o responsabilitate deosebită statului român și elitei sale politice.
În sensul corect, european, „națiunea română” desemnează comunitatea cetățenilor statului, nu o singură etnie.
Suveranitatea aparține, așadar, nu etnicilor români, ci tuturor cetățenilor României, care sunt egali în drepturi în cadrul aceluiași stat.
În practica politică însă s-a răspândit o interpretare tacită potrivit căreia expresia „stat național” ar însemna dominația exclusivă a etniei române.
Deși nimeni nu o afirmă deschis, această interpretare impregnează o mare parte a clasei politice și a opiniei publice.
Ea denaturează spiritul Constituției, contrazice valorile europene, intră în contradicție chiar cu alte prevederi constituționale și împiedică modernizarea statului român.
Merită remarcat că doctrina juridică românească adoptă, în general, interpretarea corectă, de tip civic.
Astfel, Ion Deleanu, în lucrarea sa Instituții și proceduri constituționale în dreptul român și în dreptul comparat (2006), precizează clar că noțiunea de „națiune” se referă la comunitatea cetățenilor, nu la o comunitate etnică.
Aceasta dovedește că autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc nu intră în conflict cu Constituția, ci cu interpretările ei greșite și cu distorsiunile practicii politice.
2. „România este stat suveran și independent” – Suveranitatea aparține comunității cetățenilor români
Suveranitatea și independența sunt principii fundamentale ale statului.
În sensul lor corect, purtătorul suveranității nu este aparatul de stat, ci comunitatea cetățenilor români, care exercită puterea în limitele Constituției.
Suveranitatea nu este un concept etnic, ci unul politic: exprimă unitatea comunității cetățenești, şi nu omogenitatea etnică a ei.
Cu toate acestea, discursul politic românesc interpretează adesea suveranitatea ca drept exclusiv al puterii centrale – opunându-i-se astfel cererilor de descentralizare sau de autonomie.
Aceasta este o interpretare eronată.
În democrațiile moderne, exercitarea suveranității este multinivelară: atât autoritățile centrale, cât și cele locale participă la ea.
Exemplele Italiei, Spaniei sau Finlandei arată că autonomia nu slăbește suveranitatea, ci reprezintă forma sa democratică.
Autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc nu limitează suveranitatea statului român, ci o întărește în conținut, oferind fiecărui cetățean – inclusiv comunității maghiare – posibilitatea de a participa responsabil la viața publică.
3. „România este stat unitar” – Unitatea nu înseamnă uniformitate, ci coerență
Conceptul de „stat unitar” este adesea identificat, în retorica politică, cu puterea centralizată, ca și cum unitatea ar putea fi menținută doar prin uniformitate.
Aceasta este o neînțelegere: unitatea nu înseamnă uniformitate, ci cooperare coerentă.
Termenul „unitar” are, din punct de vedere juridic, doar sensul că există un singur sistem constituțional și o singură sursă a suveranității – nu că toate deciziile trebuie luate la București.
Italia oferă un exemplu clar: este un stat unitar, dar are cinci regiuni cu autonomie teritorială (Sicilia, Sardinia, Trentino-Alto Adige/Südtirol, Valle d’Aosta, Friuli-Venezia Giulia).
Aceste autonomii nu au slăbit statul, ci l-au întărit, adâncind loialitatea civică și sporind stabilitatea.
Autonomia Ținutului Secuiesc se înscrie în aceeași logică: nu desființează unitatea, ci o reînnoiește în spirit european.
O Românie cu adevărat unitară este aceea în care nivelul central și cel regional se întăresc reciproc – nu se exclud, ci se completează.
4. „România este stat indivizibil” – Indivizibilitatea privește integritatea teritorială, nu rigiditatea competențelor
Sintagma „stat indivizibil” din Constituție protejează integritatea teritorială a țării, nu exclusivismul centralizării politice și administrative.
Indivizibilitatea este un concept geografic și juridic: exprimă faptul că teritoriul țării nu poate fi înstrăinat și nu poate fi supus suveranității altui stat.
În discursul public însă, „indivizibilitatea” este adesea folosită ca argument împotriva autonomiei, ca și cum aceasta ar conduce la dezmembrarea statului.
Aceasta este o eroare juridică. Autonomia nu înseamnă împărțirea suveranității, ci exercitarea ei într-un mod descentralizat.
Numeroase state europene – Spania, Italia, Finlanda, Danemarca – au autonomie teritorială fără ca indivizibilitatea lor să fie pusă în pericol.
Adevărata loialitate nu se naște din constrângere centrală, ci din identificare voluntară.
Autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc nu contrazice indivizibilitatea României, ci o consolidează: sporește stabilitatea internă a comunității cetățenilor, adâncește democrația și întărește legătura față de statul român.
Concluzie
Constituția României – interpretată corect – nu este un obstacol, ci poate fi temelia autonomiei teritoriale a Ținutului Secuiesc.
Problema nu se află în textul Constituției, ci în interpretarea ei tacită, de natură etnicistă.
Constituționalismul, în sens european, se întemeiază pe comunitatea cetățenilor, nu pe exclusivism etnic.
Autonomia Ținutului Secuiesc nu este, așadar, împotriva statului, ci pentru stat: pentru pace, securitate și prosperitate – pentru tot ceea ce proclama și manifestul Consiliului Național Secuiesc.
Târgu Mureș, Izsák Balázs
3 noiembrie 2025. Președintele Consiliului Național Secuiesc
Simbolurile noastre 
Autonomie
Consiliul Naţional Secuiesc