Cele trei instrumente ale presiunii

Organizarea Zilei Libertății Secuiești, în ultimii treisprezece ani, s-a lovit de trei instrumente de exercitare a presiunii.

În ordine cronologică, primul obstacol a fost, aproape de fiecare dată, cel ridicat de Primăria Municipiului Târgu Mureș, învăluit într-o ceață juridică.

Al doilea instrument s-a aflat în mâna jandarmeriei: diferite forme de intimidare, sancționare și amenințare au însoțit constant evenimentele, urmate uneori de proceduri de contestare care s-au întins pe parcursul mai multor ani.

Al treilea este delegitimarea internă. Principalii purtători ai acesteia sunt anumite cercuri intelectuale care nu sunt de acord nici măcar cu ideea autonomiei secuiești. Există însă și intervenții anonime, în spatele cărora se pot bănui redacții ale unor ziare sau portaluri online.

Să le luăm pe rând pe toate trei.

1. Primăria Municipiului Târgu Mureș a emis o singură dată o decizie de interzicere conformă cu prevederile legale. Organizatorii nu au mai avut timp pentru o cale de atac, astfel că, de atunci, depun notificarea prealabilă cu un an înainte. Ulterior, instituția și-a schimbat tactica: referințele restrictive sunt învăluite într-o ceață juridică, fiind introduse formulări ambigue într-o scrisoare care nu este considerată act administrativ, motiv pentru care se presupune că nu poate fi contestată. Ziua Libertății Secuiești este singurul eveniment din Târgu Mureș la care organizatorii nu sunt invitați la ședința comisiei de avizare. Dincolo de caracterul discriminatoriu, în cadrul acestor ședințe sunt modificate unilateral anumite elemente ale evenimentului, deși, conform legii, acest lucru ar putea fi făcut doar cu acordul organizatorilor. Organizatorii au inițiat numeroase procese pentru a risipi această ceață juridică și pentru a obliga Primăria Municipiului Târgu Mureș să acționeze conform legii.

2. Jandarmeria își asumă un rol dublu: pe de o parte, supraveghează ordinea în timpul evenimentului, iar pe de altă parte, limitează prin diverse mijloace utilizarea drapelului secuiesc („bățul steagului poate fi și o armă periculoasă!”), după care, în urma evenimentului, sancționează fie organizatorii, fie participanții, cu intenția de a-i intimida. Aceste sancțiuni au fost anulate în instanță de către organizatori.

3. În cadrul delegitimării interne – în deplină concordanță cu primele două forme de presiune – are loc permanent descurajarea potențialilor participanți: „nu merită să participi”, „autonomia este un obiectiv imposibil”, „marșul și depunerea petiției sunt ritualuri fără sens” etc. Arma delegitimării interne este ironia și discreditarea.

Comunitatea secuiască trebuie să fie conștientă că aceste instrumente de presiune nu vor dispărea nici în viitor. Nu ziua, nu locul și nu persoana organizatorilor le generează, ci scopul formulat: autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc. Oriunde, oricând și de către oricine ar fi organizată, revendicarea autonomiei se va confrunta cu aceste trei instrumente. De aceea, nu trebuie căutat un alt moment sau un alt loc, ci trebuie asumată în mod conștient confruntarea cu toate cele trei instrumente de presiune, care nu sunt ocazionale sau întâmplătoare, ci reprezintă o acțiune unitară, sistemică, a forțelor care se opun autonomiei teritoriale a Ținutului Secuiesc.

Lecția ultimilor treisprezece ani este că organizatorii au reprezentat consecvent legalitatea, iar în numeroase cazuri instanțele au constatat caracterul nelegal al măsurilor autorităților.

Se poate afirma că autoritățile române încalcă în mod constant dreptul la întrunire și libertatea de exprimare, ignorând adesea chiar și hotărârile judecătorești, ceea ce ridică problema respectării statului de drept în România. De aceea, este deosebit de important ca comunitatea secuiască să nu cedeze nici presiunii directe, nici tentativelor de descurajare.

Târgu Mureș,
19 martie 2026

Izsák Balázs
președintele Consiliului Național Secuiesc