Scrisoare deschisă către Daniel Buda, deputat în Parlamentul European

Stimate Domnule Deputat,

În intervenția dumneavoastră din 10 iulie, la Strasbourg, ați exprimat puncte de vedere privind principiile politicii de coeziune, protecția minorităților și inițiativa cetățenească referitoare la regiunile naționale. Ați abordat un subiect important, deoarece coeziunea și gestionarea diversității reprezintă una dintre problemele-cheie ale viitorului Europei. Permiteți-mi ca, prin prezenta scrisoare, să clarific câteva afirmații și să le completez cu unele date de fapt.

Pietrele de temelie ale politicii de coeziune le constituie regiunile NUTS. Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 prevede clar că, la constituirea regiunilor, trebuie avute în vedere și circumstanțele culturale și istorice. Cu toate acestea, România nu a aplicat acest principiu la desemnarea regiunilor NUTS, fapt care a afectat în mod defavorabil Ținutul Secuiesc. Județele Mureș, Harghita și Covasna au fost reunite cu alte trei județe cu majoritate românească într-o regiune NUTS II creată în mod artificial – cu denumire: Regiunea Centru. Această comasare reduce în mod constant percepția și recunoașterea specificului istoric și cultural al Ținutului Secuiesc, iar comunitatea secuiască a devenit minoritară în procesul decizional la nivel regional.

Este remarcabil faptul că Tirolul de Sud, cu o populație mai mică decât cea a Ținutului Secuiesc, a putut deveni o regiune NUTS II distinctă – deoarece legislativul italian a înțeles că, în spiritul regulamentului citat, specificul cultural și istoric nu poate fi marginalizat. În consecință, politica de coeziune a Uniunii Europene nu și-a putut îndeplini în România rolul prevăzut în tratate UE. După aderarea la Uniunea Europeană, produsul național brut pe cap de locuitor a crescut constant în județele cu majoritate românească din Regiunea Centru, în timp ce județele secuiești au stagnat în mare parte. Diferența de nivel în dezvoltarea economică a început să crească după aderarea la UE, ceea ce indică limpede că politica de coeziune a UE a produs, în Regiunea Centru, un efect contrar obiectivelor sale. Sărăcirea artificială a Ținutului Secuiesc a dus și la o scădere dramatică a populației.

În discursul dumneavoastră ați afirmat: „Minoritățile trebuie, evident, protejate.” Sunt pe deplin de acord. Însă, în practică, România a întreprins de mai multe ori pași care contrazic acest principiu.

Ați caracterizat politica României față de minorități drept exemplară, menționând, printre altele, existența învățământului în limba maghiară. Dacă ați studia istoria învățământului în limba maghiară din România în ultimul secol, ați ști că, după ce, în urma Primului Război Mondial, Transilvania a devenit parte a României, odată cu aceasta a intrat sub influența statului român și o rețea școlară bine organizată. Deși România și-a asumat prin tratatul de pace garanții pentru drepturile maghiarilor deveniți minoritari, a început desființarea acestei rețele școlare. Această practică a continuat și după instaurarea regimului comunist, iar astăzi există în România doar atâtea școli maghiare câte s-au putut păstra prin presiune internațională și implicare politică.

Stimate Domnule Deputat,

Revenind la chestiunea regiunilor naționale, trebuie afirmat că aceasta nu contravine unității europene, dimpotrivă – servește unei realizări mai profunde și mai echitabile a acesteia. Luarea în considerare a factorilor culturali și istorici nu reprezintă un privilegiu, ci aplicarea consecventă a legislației Uniunii Europene.
Sper ca, în viitor, pe această temă să se poată dezvolta un dialog real – nu doar în cadrul Parlamentului European, ci și în fața opiniei publice europene – și ca România să nu se mai opună, pe viitor, unei poziții europene unitare.

Târgu Mureș,
4 august 2025
Cu stimă,
Izsák Balázs, președintele Consiliului Național Secuiesc