Dr. Csapó I. József

Prin Adresa nr. 102 din 11 martie 2004, Consiliului Legislativ a transmis Camerei Deputaţilor Avizul referitor la propunerea legislativă privind Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc.

În temeiul art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 73/1993 si art. 48 (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare, Consiliului Legislativ avizează toate proiectele şi propunerile legislative depuse la Parlament. Avizul consiliului nu este obligatoriu.

Consiliul Legislativ avizează negativ propunerea legislativă.

Avizul negativ al Consiliului Legislativ este inacceptabil.

Considerentele avizului negativ sunt argumentate prin referiri la Constituţia României, la legile în vigoare, chiar la documentele internaţionale, conform cărora propunerea legislativă este în contradicţie cu ordinea constituţională, cu documentele CSCE, ale Parlamentului Europei, Consiliului Europei şi cu practica exercitată în statele membre ale Uniunii Europene.

1. Consiliul Legislativ constată: propunerea legislativă privind Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc vizează practic crearea unei entităţi statale distincte, paralela cu statul naţional român.

În consecinţă: caracterizarea României în Constituţie ca fiind un stat naţional unitar, nu permite recunoaşterea prin lege a autonomiei Ţinutului Secuiesc.

De fapt, Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc:

- Vizează crearea unei regiuni cu competenţe specifice menite să asigure protecţia identităţii naţionale a comunităţii majoritare autohtone,
- nu reprezintă o entitate statală distinctă şi paralelă, ci reprezintă o soluţie asimetrică de regionalizare propusă in Rezoluţia nr. 1334/2003 a Consiliului Europei,
- reprezintă un mijloc democratic în rezolvarea problemelor comunităţilor naţionale autohtone, majoritare în ţinutul istoric,
- nu reprezintă o entitate statală, ci este un teritoriu autonom în cadrul unui stat democratic şi unitar,
- nu este o entitate paralelă cu statul naţional unitar, ci este o regiune în cadrul statului român, care dispune de autorităţi deliberative şi executive similare cu celorlalte regiuni-judeţe şi de statut special.
2. Referind la dreptul internaţional, Consiliul Legislativ face interpretări eronate şi constată: „Organismele europene nu promovează crearea unor entităţi infrastatale de genul regiunilor autonome, asimetrice, neuniforme, ori pur şi simplu singulare, constituite exclusiv pe criterii etnice.”

Această afirmaţie contravine reglementărilor cuprinse în Rezoluţia 1334!

a) Făcând trimitere la Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, ratificată de România prin Legea nr. 33/1995, Consiliul Legislativ constată, că această Convenţie nu conferă drepturi colective minorităţilor naţionale. Constată totodată, că măsurile adecvate asigurării egalităţii depline şi efective ale persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale cu cele aparţinând majorităţii se referă la promovarea condiţiilor de natură să permită persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale să-şi păstreze religia, limba, tradiţiile şi patrimoniul cultural, evitându-se încălcarea drepturilor ori discriminarea celorlalte persoane.

Art. 4, alin (2) si (3) al Convenţiei Europene prevede următoarele:
„(2) Părţile se angajează să adopte, dacă este cazul, măsuri adecvate pentru a promova, în toate domeniile vieţii economice, sociale, politice şi culturale, egalitate deplină şi efectivă între persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale şi cele aparţinând majorităţii. Ele se vor ţine seama în mod corespunzător, în această privinţă, de condiţiile specifice în care se află persoanele aparţinând minorităţilor naţionale.

(3) Măsurile adoptate în conformitate cu paragraful (2) nu vor fi considerate acte de discriminare.”

Deci: interpretarea eronată a Consiliului Legislativ este elocventă!

b) Făcând referire la Recomandarea Consiliului Europei nr. 12o1/1993, Consiliul Legislativ precizează următoarele (pe baza art. 12): nici o dispoziţie a Recomandării nu poate fi interpretată ca limitând sau restrângând un drept individual al unei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale sau ca un drept colectiv al unei minorităţi naţionale.

Art. 12. al Recomandării nr. 12o1/1993 prevede următoarele:
„(2): Măsurile luate cu singurul scop al protejării grupurilor etnice, al incurajării dezvoltării lor corespunzătoare şi al asigurării condiţiilor de a li se acorda drepturi şi un tratament egal cu cele ale restului populaţiei, în domeniile administrativ, politic, economic, social şi cultural şi în alte sfere nu vor fi considerate ca o discriminare.”

Este omisă cu bună ştiinţă art. 11. al Recomandării:
„Art. 11: În regiunile în care persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale sunt majoritare, acestea au dreptul de a dispune de autorităţi locale sau autonome proprii, sau de a avea un statut special, corespunzător cu situaţia istorică şi teritorială specifică şi conform cu legislaţia internă a statului.”

c) Făcând referire la Rezoluţia nr. 1334/2003 a Consiliului Europei, Consiliul Legislativ recurge la constatări generale, în loc să fie luate în considerare acele prevederi care accentuează rolul autonomiei teritoriale în prevenirea tensiunilor în relaţiile comunităţii în minoritate cu puterea centrală, ca soluţie democratică!

3. Consiliul Legislativ constată că, din punctul de vedere al dreptului intern, propunerea legislativă contravine flagrant ordinii constituţionale a statului român. Dovada: propunerea legislativă nu ia în considerare ca România este stat naţional, suveran şi independent, unitar si indivizibil.

Din nou referire la teza: stat naţional unitar. Nu vor să ia în considerare constatările Rezoluţiei Consiliului Europei nr. 1334/2oo3, conform cărora nici concepţia de stat naţional, nici concepţia de stat unitar nu constituie impediment în garantarea autonomiei teritoriale în interesul protecţiei identităţii naţionale a comunităţii aflate în majoritate într-o regiune istorică.

4. Consiliul Legislativ în pct. 5. al Avizului se referă la art. 2. al Constituţiei: suveranitatea naţională aparţine poporului român. Această suveranitate este indivizibilă, nu poate fi fragmentată, nici un grup, nici o persoană nu o pate exercita. Deci, caracterul suveranităţii este inalienabil. Prin competenţele speciale ale Ţinutului Secuiesc este practic înlăturată în cea mai mare parte „supremaţia puterii”, „guvernarea statului”.

O afirmaţie de necrezut! Statul democratic se caracterizează prin aplicarea principiului subsidiarităţii, al descentralizării, prin transferul competenţelor, atribuţiilor specifice colectivităţilor locale şi regionale. Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc cuprinde acele competenţe specifice, acele mijloace democratice care caracterizează teritoriile autonome, care sunt caracteristice colectivităţilor autonome din statele Uniunii Europene.

Consiliul Legislativ face referire la art. 1. alin. (4) din Statut: „autorităţile regionale alese, situate între stat şi colectivitate, în virtutea autonomiei comunităţii, dispun în afara prerogativelor de autoadministrare şi de unele prerogative de ordin statal" şi afirmă următoarele: considerăm că (aceste prevederi) sunt edificatoare în ceea ce priveşte natura autonomiei teritoriale, constituind o atingere adusă suveranităţii statului, a caracterului său unitar, naţional şi indivizibil.

Art.3, alin (1) al Cartei Europene a Autonomiei Regionale:
„Prin autonomie regională se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă pentru colectivităţile teritoriale cele mai întinse în cadrul fiecărui stat membru, dotate cu organe alese, care se situează între stat şi colectivităţile locale şi care dispun fie de prerogative de autoadministrare, fie de prerogative de ordin statal, pentru a prelua asupra lor, sub propria lor responsabilitate şi în interesul populaţiei, o parte importantă a problemelor de interes public, în conformitate cu principiul subsidiarităţii,”

În Consecinţă: textul din Carta Europeană a Autonomiei Regionale – care corespunde prevederilor cuprinse în alineatul citat de mai sus -, constituie o atingere adusă suveranităţii statului, caracterului unitar, naţional, indivizibil!!

5. Consiliul Legislativ se referă la art. 4. alin. (2) al Constituţiei care prevede că: România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, opinie, apartenenţă politică, de avere sau de origine socială. Constată că: „regimul speciala al regiunii ar însemna o vădită discriminare fată de cetăţenii din celelalte unităţi administrativ-teritoriale recunoscute de Constituţie.” Sau: „potrivit propunerii legislative, dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la păstrarea, dezvoltarea si exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice ţi religioase este înlocuit cu un ’drept la identitate naţională de natură politică’, simultan cu înlăturarea de pe teritoriul Ţinutului Secuiesc a dreptului la identitate naţională a populaţiei majoritare în statul român.”

In consecinţă: revendicarea competenţelor specifice teritoriului istoric a Ţinutul Secuiesc, în conformitate cu prevederile cuprinse în Rezoluţia nr. 1334/2oo3 a Consiliului Europei, privind protecţia indentităţii naţionale maghiare a comunităţii majoritare în regiune, reprezintă o discriminare, sugerează că, populaţia majoritară în ţinutul istoric – secuimea - nu poate să-şi exprime apartenenţa şi legătura istorică cu pământul natal, precum este refuzată şi prevederea cuprinsă în art. 7 din Statutul de autonomie, conform căreia atribuţiile Consiliului de Autoadministrare al Ţinutului Secuiesc pot fi stabilite şi de locuitorii acestuia.

În consecinţă, locuitorii Ţinutului Secuiesc nu pot lua decizii în problemele de interes local şi regional. După părerea Consiliului Legislativ, dreptul la păstratrea identităţii naţionale în Ţinutul Secuiesc înseamnă înlăturarea de pe teritoriul istoric dreptul la identitate naţională a populaţiei majoritare în statul român! Este greu de imaginat o acuzaţie mai gravă şi nedreaptă ca cea formulată de mai sus!

6. Consiliul Legislativ enunţă următoarele: Prin declararea Ţinutului Secuiesc ca regiune autonomă cu personalitate juridică, populaţia României şi teritoriul acesteia n-ar mai beneficia de o singură organizare politică şi juridică, un singur aparat de stat, respectiv o organizare teritorială unică, fiind ştirbită plenitudinea suveranităţii sale prin instituirea unui partaj teritorial.

În consecinţă, în viziunea Consiliului Legislativ, autonomia Ţinutului Secuiesc lezează integritatea şi suveranitatea statului Român! Această interpretare însă contravine dispoziţiilor cuprinse în Carta Europeană a Autonomiei Regionale:

- convinşi că principiul subsidiarităţii constituie o contribuţie importantă la edificarea democraţiei în Europa,
- conştienţi de faptul că regiunea reprezintă un nivel de putere adecvat în vederea realizării efective a subsidiarităţii, unul din principiile fundamentale ce trebuie respectate atât în vederea integrării europene, cât şi în propria organizare specifică a statelor participante la acest proces, - afirmând că recunoaşterea autonomiei regionale implică loialitatea faţă de stat, ale cărei regiuni evoluează prin respectarea suveranităţii şi a integrităţii teritoriale, - că regiunea, ca o componentă esenţială a statului, sta marturie, prin identitatea sa, la diversitatea Europei.
7. Consiliul Legislativ specifica urmatoarele: Autonomia este greşit înţeleasă şi sub pretextul acesteia se doreşte existenţa unui teritoriu rupt de statul naţional, unitar şi indivizibil. Dovadă: intenţia expres exprimată prin proiect de a avea instituţii şi societăţi comerciale proprii, camere de comert, poliţie proprie, protecţie socială şi asigurări sociale proprii, ca şi o structură administrativă internă proprie.

Fără comentarii!

8. Consiliul Legislativ enunţă: Faptul că organizarea Ţinutului Secuiesc ca regiune autonomă este de natură să conducă la perturbarea ordinii constituţionale şi de drept este evidenţiat şi de dispoziţiile art. 46 lit. f) si art. 123, alin (3) din proiectul de statut, care prevăd că actele normative adoptate de Parlamentul României sau de Guvernul României care ‘au reglementări valabile Ţinutului Secuiesc’ ‘vor fi adaptate’ de consiliul de auto administraţie al respectivei regiuni.
Această afirmaţie contravine prevederilor cuprinse in art. 5, alin. (3) din Carta Europeana a Autonomiei Regionale!

“(3) Organele însărcinate cu punerea în aplicare a acestor competenţe trebuie să se bucure, atât cât este posibil şi în limitele legii, de libertatea de a-şi adapta exercitarea acestora la condiţiile specifice regiunii şi la structurile sale organizatorice, cu o preocupare deosebită pentru eficacitate şi conform preferinţelor locuitorilor regiunii…”

9. Consiliul Legislativ constată: Depăşind graniţele constituţionale, limba maternă, adică limba maghiară, se doreşte a avea ‘acelaşi statut ca limba oficială a statului’ care, potrivit art. 13 din Constituţie este limba româna. Dovadă este şi următoarea prevedere: se preconizează ca în justiţie actele să se redacteze în limba maternă.

Fără comentarii.

10. Consiliul Legislativ caracterizează ca neconstituţională, printre altele:

- crearea Consiliului de Autoadministrare a Regiunii autonome,
- ocuparea unor funcţii publice exclusiv de către cetăţenii de naţionalitate maghiară,
- atribuirea unui patrimoniu distinct, inclusiv unor bunuri din domeniul public şi respectiv alocarea resurselor financiare unor entităţi politico-administrative ce nu se regăsesc în categoria unităţilor administrativ-teritoriale consacrate de Constituţie,
- exproprierea în interes public, supravegherea şi controlul poliţiei, protecţia socială, înfiinţarea de organe ale ordinii publice ori completarea reglementărilor legale referitoare la emisiunile de radio şi televiziune,
- stabilirea denumirilor localităţilor, stabilirea şi folosirea simbolurilor,
- retrocedarea averii comunale,
- normele financiare cuprinse în proiectul de statut, deoarece în România – conform art. 138 alin (1) - nu existe bugete regionale ori bugete scaunale,
- impozitele şi taxele locale pot fi stabilite numai de consiliile locale sau judeţene, în limitele legii şi în condiţiile legii.
11. În viziunea Consiliului Legislativ, proiectul de statut reprezintă încălcarea ordinii de drept şi din cauza lezării dispoziţiilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, în general prevederile Cap. I. secţiunea 1, consacrat Regimului general al autonomiei locale:

- art. 2 alin. (2): aplicarea principiilor autonomiei locale şi al descentralizării serviciilor publice nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al României,
- art. 4 alin. (1): autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele legii, excluzându-se orice alt conţinut al autonomiei: politic, etnic, religios, etc.
12. Constatare finală a Consiliului Legislativ:
“Din cele menţionate mai sus, rezultă că prezenta propunere legislativă contravine, în ansamblul său, normelor şi principiilor constituţionale, ordinii juridice interne, legislaţiei comunitare şi dreptului internaţional.”

Voinţa comunităţii autohtone şi majoritare de a obţine prin mijloacele democraţiei parlamentare autonomia Ţinutului Secuiesc, este de neclintit. Nu renunţăm la dreptul nostru la autonomia teritorială! Dorim să devenim membri cu egalitate deplină şi efectivă ai Uniunii Europene. Pentru realizarea acestui deziderat solicităm ajutorul forţelor democratice, al statelor de drept!

P.S.

Raportul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului, echilibrului ecologic asupra propunerii legislative privind Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc propune Plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative, repetând motivaţia Consiliului Legislativ, cu toate că în cadrul şedinţei Comisiei sesizate în fond nu s-a făcut nici o referire la argumentaţia cuprinsă in Avizul Consiliului Legislativ!

Guvernul României, în Punctul de Vedere formulat referitor la propunerea legislativă privind Statutul de Autonomie al Ţinutului Secuiesc nu susţine adoptarea propunerii legislative.

Motivaţie:

- textul propunerii legislative contravine evident şi radical ordinii constituţionale a statului Român, neţinând seama, în primul rând, de dispoziţiile din art. 1. alin. (1) al Constituţiei, potrivit cărora România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil,
- în Ţinutul Secuiesc politica naţională ar fi substituită cu priorităţilor politice ale autorităţilor proprii regiunii,
- sunt neconstituţionale prevederile referitoare la atribuirea unui patrimoniu distinct, compus inclusiv din bunuri din domeniul public, precum şi alocarea resurselor financiare unor entităţi politico-administrative ce nu se regăsesc în categoria unităţilor administrativ-teritoriale consacrate de Constituţie,
- exproprierea de interes public, supravegherea şi controlul poliţiei, protecţia socială poate fi exercitată numai de autorităţile publice ale statului,
- potrivit normelor constituţionale nu există bugete regionale sau bugete scaunale,
- impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene,
- deja există cadrul constituţional şi legal necesar asigurării egalităţii de şanse a cetăţenilor şi protecţiei identităţii naţionale maghiare,
- Carta Europeană a Autonomiei Locale a fost ratificată, noţiunea „autoritate regională” a fost definită în varianta română drept „autoritatea judeţeană a administraţiei publice”,
- acordarea de drepturi speciale de autoadministrare unor entităţi administrativ-teritoriale, organizate exclusiv pe criterii etnice, ar însemna încălcarea principiului egalităţii dintre cetăţenii aceluiaşi stat, indiferent de apartenenţa lor etnica, şi prin urmare nesocotirea normelor dreptului internaţional şi a dispoziţiilor Constituţiei României.
Fără comentarii!

19-29 martie 2004.