Consiliul National Secuiesc

hu zaszloengl zaszloro zaszlo

Székelyföldért megmozgatjuk Európát - Polgári kezdeményezés a nemzeti régiókért

Număr de înregistrare: 16/20.06.2014

Către Domnul Dr. Victor-Viorel Ponta, Primul Ministru al României
Stimate Domnule Prim-ministru,

Am primit cu satisfacţie şi mulţumire răspunsul cancelariei Dvs. la petiţia adoptată de demonstranţii din Târgu-Mureş, cu ocazia Zilei Libertăţii Secuieşti din 10 martie anul curent. Această satisfacţie şi mulţumire se datorează în primul rând dispoziţiei Dvs. pentru dialog, abordării în fond a majorităţii problemelor ridicate de noi, a preocupării Dvs. de necesitatea protejării diversităţii culturale a României, a exprimării intenţiei Dvs. pentru respectarea şi onorarea pe deplin a tuturor obligaţiilor asumate de România, precum şi preocupării Dvs. în vederea „identificării unui standard cât mai ridicat de protecţie a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale”.

Permiteţi-mi vă-rog în acelaşi timp, ca dincolo de satisfacţie şi mulţumire, să-mi exprim respectuos şi anumite rezerve şi critici faţă de mai multe afirmaţii din scrisoarea Dvs., în speranţa că veţi aprecia sinceritatea noastră.

Nu este astfel acceptabilă afirmaţia Dvs. privind Recomandarea 1201/1993 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin care susţineţi:

„acest document nu are valoare juridică obligatorie şi, pe cale de consecinţă, nu impune statelor obligaţia de reorganizare teritorială sau de garantare a autonomiei teritoriale pe criterii etnice.”

În urma acestui răspuns, se impune analiza mai aprofundată atât a valorii juridice obligatorii a recomandării în cauză pe de o parte, cât şi a garantării autonomiei teritoriale în urma onorării obligaţiilor provenite din aceasta pe de altă parte.

România în momentul aderării sale la Consiliul Europei, a făcut un angajament unilateral în mod liber privind îndeplinirea prevederilor acestui document. Acest angajament a fost acceptat prin Avizul nr. 176/1993 de către Adunarea Parlamentară. (Adunarea „apreciază declaraţia scrisă a autorităţilor române prin care ele se angajează să-şi fundamenteze politica în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale pe principiile definite în Recomandarea 1201/1993…”)

Este arhicunoscut reacţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 1995 la o afirmaţie a preşedintelui de atunci al României, Ion Iliescu, care la rândul său în mod similar cu cele cuprinse în scrisoarea Dvs. a negat valoarea obligatorie a recomandării. Drept răspuns la această afirmaţie Adunarea a adoptat Ordinul 508 pe baza raportului Columberg. Hotărârea confirmă caracterul obligatoriu al angajamentelor liber asumate de statele membre în momentul aderării lor la Consiliul Europei.

Rezoluţia 1123/1997 privind respectarea obligaţiilor şi angajamentelor luate de România şi încetarea monitorizării speciale de către Consiliul Europei solicită clar, ca România să continue „să pună la baza politicii sale pentru politica minorităţilor principiile formulate în recomandarea 1201/1993”.

Rezoluţia 1115/1997 privind înfiinţarea Comitetului de Monitorizarea a preluat locul Ordinului 508, menţinând obligaţia statelor membre de a onora angajamentele asumate, dar şi posibilitatea sancţionării neîndeplinirii pe o lungă durată a angajamentelor asumate.

Recomandarea capătă forţă juridică obligatorie pentru România şi prin includerea sa în Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate între România şi Republica Ungară (1996), înaltele părţi contractante înţelegându-se că prevederile acesteia le „vor aplica, ca angajamente juridice”.

Respectarea şi onorarea angajamentelor internaţionale ale statelor este un factor fundamental de stabilitate, iar negarea, sau interpretarea evazivă ale acestora este deosebit de gravă şi nu este agreată de comunitatea internaţională. Din acest motiv vă rog respectuos Domnule Prim-ministru să reveniţi asupra afirmaţiei Dumneavoastră privind lipsa forţei juridice obligatorii a Recomandării 1201/1993, şi să confirmaţi, că România îşi va respecta atât angajamentele luate cu ocazia aderării la Consiliul Europei, cât şi cele luate prin tratatul bilateral încheiat între România şi Ungaria.

Fiind clarificată caracterul obligatoriu pentru România al Recomandării 1201/1993 cităm articolul 11. relevantă din punctul de vedere al doleanţei noastre de autonomie:

În regiunile unde sunt majoritare, persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale au dreptul de a dispune de administraţii locale autonome adecvate sau de un statut special, corespunzător situaţiei istorice si teritoriale specifice şi conforme cu legislaţia naţională a statului.

Ceea ce am solicitat noi, şi solicităm în continuare este începerea unui dialog în vederea punerii în practică ale acestei prevederi: Ţinutul Secuiesc să capete un statut special, corespunzător situaţiei istorice şi teritoriale specifice, să aibă autorităţi administrative autonome pe baza unei legi organice. Pentru această doleanţă suntem consideraţi duşmani, etichetaţi cu diverse calificative peiorative, ameninţaţi uneori de autorităţile statutului, iar primarii noştri sunt persecutaţi chiar şi pentru folosirea simbolurilor noastre.

Aţi considerat importante şi demne de menţionat
„aprecierile pozitive ale Comitetului consultativ al Convenţiei cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, ale Comitetului de experţi al Cartei europene a limbilor minoritare sau regionale precum şi ale Secretarului General şi ale Secretarului General adjunct ai Consiliului Europei cu privire la demersurile susţinute ale României de consolidare a cadrului intern de protecţie a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi implicarea sa activă în implementarea dispoziţiilor celor două convenţii.”

Situaţia ar fi fost prezentată real, dacă aţi fi făcut referire şi la raportul recent, referitor la România al Comisiei Europene împotriva Rasismului şi Intoleranţei (ECRI). În acest raport sunt 52 (!) de propuneri de modificare ale diverselor legi, proceduri sau practici uzuale şi în 13 cazuri se solicită aceste lucruri în mod repetat, solicitările anterioare nefiind onorate! În legătură cu drapelul secuiesc raportul remarcă atitudinea duplicitară a autorităţilor române şi recomandă ca autorităţile să asigure „aplicarea principiului tratamentului egal privind etalarea şi folosirea simbolurilor naţionale şi regionale şi să remedieze orice încălcare a acestuia.”

Referitor la reforma administrativ-teritorială aţi afirmat:
„nu există vreo normă de drept internaţional care să impună statelor o anumită configuraţie administrativ-teritorială, statele fiind ţinute în acest proces de criteriul eficienţei şi principiul aducerii deciziei cât mai aproape de cetăţean, respectiv de obligaţia de a nu adopta astfel de măsuri cu intenţia vădită de a afecta interesele unei minorităţi naţionale.”

Faţă de această afirmaţie vă atragem atenţia, că nu am susţinut niciodată, că „o anumită configuraţie administrativ-teritorială” ar fi impusă statelor, dar am atras atenţia în repetate rânduri asupra unor acte normative internaţionale ce se vor respecta în mod obligatoriu la orice reformă administrativ-teritorială:
- Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, ratificată de către România prin Legea nr. 282/2007, în art. 7 (obiective şi principii), stabileşte că „în ceea ce priveşte limbile regionale sau minoritare, în zonele în care aceste limbi sunt folosite şi în funcţie de situaţia fiecărei limbi, părţile îşi întemeiază politica, legislaţia şi practica pe următoarele obiective şi principii: … b) respectarea ariei geografice a fiecărei limbi regionale sau minoritare, în aşa fel încât diviziunile administrative existente ori noi să nu constituie un obstacol pentru promovarea respectivei limbi regionale sau minoritare.”
- Art. 16 din Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, ratificată prin Legea nr. 33/1995, „părţile se vor abţine să ia măsuri care, modificând proporţiile populaţiei din arii locuite de persoane aparţinând minorităţilor naţionale, sunt îndreptate împotriva drepturilor şi libertăţilor decurgând din principiile în scrise în prezenta convenţie-cadru”.
- Art. 5 din Carta europeană a autonomiei locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997, care reglementează protecţia limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale, şi conform căreia „pentru orice modificare a limitelor teritoriale locale, colectivităţile locale în cauză trebuie să fie consultate în prealabil, eventual pe cale de referendum, acolo unde legea permite etc.”
Dar prevedere similară conţine şi Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate între România şi Republica Ungară:
„Părţile Contractante, fără a aduce atingere măsurilor luate în cadrul politicii lor generale de integrare, se vor abţine de la orice politică ori practică având drept scop asimilarea împotriva voinţei lor a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale şi vor proteja aceste persoane împotriva oricărei acţiuni urmărind o astfel de asimilare. Ele se vor abţine, de asemenea, de la măsuri care, modificând proporţiile populaţiei din zonele locuite de persoane aparţinând minorităţilor naţionale, sunt îndreptate împotriva drepturilor si libertăţilor care decurg din standardele si normele internaţionale menţionate în paragraful 1 al prezentului articol.”

Aţi mai afirmat:
Argumentele CNS privind încălcarea de către RO a obligaţiilor rezultând din Regulamentul 1059/2003 privind stabilirea unei clasificări comune a unităţilor teritoriale în scop statistic (Regulamentul NUTS) sunt lipsite de fundament, având în vedere că scopul Regulamentului NUTS este de a stabili o clasificare comună, din punct de vedere statistic, a unităţilor teritoriale pentru a permite colectarea, compilarea şi diseminarea unor statistici regionale armonizate la nivelul UE.

Este de notorietate, că regiunile de dezvoltare din România se suprapun unităţilor teritoriale în scop statistic NUTS2, care sunt instrumente importante de accesare ale fondurilor UE şi elemente ale politicii de coeziune a Uniunii Europene, dar în România reprezintă şi baza unor proiecte de reorganizare administrativ-teritorială, chiar celei al Guvernului Dvs. La o abordare sinceră şi cu bună credinţă a subiectului reformei administrative, trebuie amintit şi acest proiect, prin care Ţinutul Secuiesc, cu o populaţie maghiară în procent de 75%, fără consultarea prealabilă a populaţiei este înglobat forţat în regiunea Centru, cu ponderea maghiarimii sub proporţie de 30%. Intenţia este atât de clară, încât nu ar necesita nici o adăugare.

Să trecem totuşi în revistă pe scurt situaţia regiunilor NUTS2 la nivel european. Preambulul Regulamentului 1059/2003 privind stabilirea unei clasificări comune a unităţilor teritoriale în scop statistic (Regulamentul NUTS) prevede: unităţile neadministrative trebuie să reflecte circumstanţele economice, sociale, istorice, culturale, geografice sau de mediu.

În conformitate cu articolul 3. alineat (5): „în cazul în care, într-un stat membru, pentru un anumit nivel al NUTS, nu există unităţi administrative de o dimensiune suficientă conform criteriilor menţionate la alineatul (2), acest nivel al NUTS se constituie prin agregarea unui număr corespunzător de unităţi administrative existente alăturate, de dimensiuni mai mici.” În România prin agregarea unui număr corespunzător de judeţe au fost înfiinţate unităţile teritoriale NUTS2, dar cu ignorarea unor criterii impuse: Agregarea se realizează pe baza unor criterii corespunzătoare, precum situaţia geografică, socio-economică, istorică, culturală sau de mediu.

Criteriul cultural şi istoric a fost respectat în toată Europa, exceptând România. (A se vedea anexa la Regulamentul 1059/2003) În această privinţă este edificator exemplul unor regiuni, care prin derogare au abătut chiar de la cerinţele legate de numărul populaţiei, pentru a proteja minorităţile autohtone din regiune. Regulamentul prevede anumite praguri privind numărul populaţiei pentru anumite unităţi teritoriale, pentru NUTS2 aceasta fiind 800.000 şi 3.000.000. Totuşi, trecând în revistă aceste regiuni statistice ale Europei, găsim printre ele şi Valle d’Aosta din Italia cu o populaţie de doar de 130.000 de locuitori. Cum a devenit mult sub pragul impus această regiune unitate teritorială statistică NUTS2 de sine stătătoare? Regulamentul permite o „derogare de la aceste praguri pentru anumite unităţi neadministrative, din motive geografice, socio-economice, istorice, culturale sau de mediu”. Având în vedere că Valea Aostei are particularităţi culturale având şi populaţie autohtonă franceză, tradiţii particulare înrădăcinate în istorie, autorităţile italiene s-au conformat prevederilor Regulamentului 1059/2003, care în viziunea Dvs. nu ar conţine obligaţii pentru România. Chiar mai mult, denumirea Văii Aostei apare în două limbi în anexa regulamentului 1059/2003: Valle d’Aosta/Vallée d’Aoste. Dar aceasta depăşeşte deja cadrul obligaţiilor minimale, Italia necăutând minimul obligatoriu în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale. În momentul în care România ajunge la acest nivel al democraţiei, Ţinutul Secuiesc nu va fi doar o regiunea statistică NUTS2 de sine stătătoare, dar prin concursul autorităţilor româneşti va apare în această anexă cu denumirea Ţinutul Secuiesc/Székelyföld. Este similară de altfel şi situaţia Provinciei Autonome Bolzano/Bozen (doar 510.000 locuitori)

În scrisoarea pe care ni l-aţi adresat, reiteraţi ideea unei reforme administrativ-teritoriale ca şi „mijloc pentru îmbunătăţirea eficienţei şi a eficacităţii administrative a unui stat, definindu-se ca o opţiune de bună guvernare”, creând impresia, ca şi cum actuala hartă a regiunilor de dezvoltare – fundamentul proiectului Dvs. de reformă administrativă – ar garanta eficienţă şi eficacitate. Realitatea este însă alta. Dinamica produsului intern brut pe cap de locuitor în regiunea Centru de exemplu, în perioada 2007-2013 arată clar ineficienţa agregării a celor şase judeţe într-o singură regiune, dar şi discriminarea indirectă a teritoriilor cu populaţie preponderent maghiară.

Tabelul de mai jos, şi harta etnică pe care este reprezentată şi creşterea produsului intern brut pe cap de locuitor, indică sărăcirea continuă şi artificial susţinută a Ţinutului Secuiesc, în comparaţie cu judeţele cu populaţie românească, favorizate în politica de dezvoltare regională a României.

Judeţ 2008 (euro) 2013 (euro) Creştere
1 Alba 6318 7111 12,5%
2 Brasov 7285 8681 19,2%
3 Covasna 4923 5009 1,7%
4 Harghita 5013 5243 4,6%
5 Mures 5269 5953 12,9%
6 Sibiu 7225 8011 10,9%

kozponti-regio-terkep

Declaraţi că
„statele nu au obligaţia de a promova o reformă administrativ-teritorială în funcţie de criteriul etnic sau pe principiul segregării. Mai mult decât atât, o reformă bazată. pe astfel de principii ar putea afecta grav funcţionarea statului, convieţuirea dintre majoritate şi minoritate; precum şi regimul de protecţie al drepturilor fundamentale ale persoanelor care trăiesc pe teritoriul statului respectiv”.

Nici în petiţia pe care vi l-am adresat, dar nici în documentele noastre nu figurează termenul „etnic”, sau „segregare”. Nu am cerut niciodată să ne izolaţi, să ne separaţi. Am cerut doar să recunoaşteţi existenţa colectivităţii secuieşti, şi a Ţinutului Secuiesc cu particularităţile sale culturale, lingvistice, religioase în conformitate cu obligaţiile asumate de România. Chiar şi autonomia solicităm pentru toţi locuitorii Ţinutului Secuiesc, care pentru noi este o entitatea teritorială istorică şi culturală. A numi „segregare” această doleanţă este o denaturare cu rea credinţă a realităţii şi nu prevesteşte nimic bun din păcate pentru colectivitatea de care aparţin.

Negarea consecventă şi vehementă a „criteriului etnic” de către Dvs. şi în general de câţiva politicieni cu funcţii de conducere, ne duce la un text în care într-adevăr figurează acest termen. Însă acest text nu a fost formulat de noi, fiind vorba de actuala lege a administraţiei publice, Legea 2/1968:

Art. 3. – Judeţul este alcătuit din oraşe şi comune – unităţi de bază ale organizării administrativ-teritoriale a ţării – în funcţie de condiţiile geografice, economice şi social-politice, etnice şi de legăturile culturale şi tradiţionale ale populaţiei.

Citind acest text de lege devine clară atât originea termenului „criteriu etnic” în textele Dvs. şi ale altor oficialităţi ale statului, dar devine clară şi intenţia Dvs. – contrară de altfel cu obligaţiile internaţionale ale României – de a şterge acest criteriu din legislaţia administrativă a ţării. Prin aceasta maghiarii din România ar pierde un drept recunoscut astăzi.

Desigur menţinerea acestui criteriu în procesul de înfiinţare a regiunilor şi aplicarea concomitentă a principiului subsidiarităţii, – invocat şi în scrisoarea Dvs. – ar avea drept consecinţă autonomia Ţinutului Secuiesc, tratată cu atâtea superstiţii şi prejudecăţi de clasa politică română.

Este greu de înţeles această frază din răspunsul scris pe care ni l-aţi adresat:
În concluzie România nu are vreo obligaţie în baza dreptului european de a-şi modifica ordinea administrativă internă şi de, a constitui unităţi administrativ-teritoriale in funcţie de criteriul etnic, cultural sau istoric.

În România se pregăteşte o reformă administrativă, o „modificare a ordinii administrative”. Pentru asta aţi iniţiat modificarea Constituţiei şi aţi comandat redactarea unui studiu în 2013 (raportul CONREG) pentru argumentarea şi justificarea ulterioară a modului cum au fost improvizate regiunile de dezvoltare în 2003.

Contrar afirmaţiei Dvs. la constituirea noilor unităţi administrative rămâne obligatoriu şi criteriul etnic, cultural sau istoric. Cert este, că nu doar obligatoriu, dar şi raţional, democratic fără de care nu se poate vorbi nici de eficienţă, nici de stabilitate.

Rezoluţia 1985/2014 a APCE recent adoptată, în perfectă concordanţă cu tratatele internaţionale ratificate de România, şi amintite mai sus, în articolul 10.3.2 prevede: „La definirea/reforma structurii administrative şi/sau teritoriale indiferent de motivele economice să fie luată în considerare valoarea adăugată a regiunilor istorice în privinţa culturii, limbii, tradiţiilor şi religiilor.”

Şi în sfârşit trebuie să vorbim şi despre perseverenţa cu care încercaţi să justificaţi politica guvernului Dvs. în domeniul politicii minoritare cu lipsa obligaţiilor internaţionale ale României. Chiar nu există posibilitatea ca România să fie în realitate preocupată – cum susţineţi Dvs. – de „identificarea celor mai potrivite mijloace în vederea asigurării unui standard cât mai ridicat de protecţie a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale” şi în consecinţă să facă demersuri chiar şi dincolo de aplicarea minimală ale actelor normative internaţionale obligatorii în domeniul protecţiei minorităţilor? De exemplu, Recomandarea 1201/1993, în articolul 12. prevede: “Nici una din dispoziţiile acestui protocol nu poate fi interpretată ca o limitare sau restrângere a unui drept individual al persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale, sau a unui drept colectiv al unei minorităţi naţionale cuprins în legislaţia statului contractant sau într-un acord internaţional la care acest stat este parte.”

Această prevedere porneşte de la faptul, că există, sau pot exista ţări membre ale Consiliului Europei, care – în loc să nege caracterul obligatoriu al angajamentelor asumate, sau să-şi caute interpretări restrictive ori evazive – acordă chiar drepturi mai largi de cele prevăzute în recomandare. Mai mult decât atât, prevederea citată nu permite o interpretare care să limiteze sau să restrângă drepturile colective ale minorităţilor recunoscute deja în legislaţia statutului sau într-un acord internaţional! Atât litera, cât şi spiritul recomandării diferă mult de modul cum abordaţi Dvs. drepturile minorităţilor, fie individuale, fie colective. În consecinţă există a contradicţie flagrantă între dorinţa „asigurării unui standard cât mai ridicat de protecţie a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale” pe de o parte, şi căutarea minimului obligatoriu impus prin norme internaţionale, sau interpretarea restrictivă ale acestora pe de altă parte..

Nu ne surprinde că în opinia Dvs. dreptul internaţional recunoaşte doar drepturi individuale. În acest context ar fi fost important, ca opinia publică din România să cunoască insuccesul amendamentelor la Rezoluţia 1985/2014 a APCE, care s-au referit la ştergerea din document a noţiunii de drept colectiv, fiind respinse toate de Adunarea Parlamentară.

În încheiere ne exprimăm din nou convingerea, că pacea socială se poate garanta doar prin dialog, aceasta fiind indispensabilă şi la asigurarea climatului de toleranţă, urgentată de altfel şi prin raportul ECRI, şi în acest spirit vă rugăm să primiţi o delegaţie formată din reprezentanţii Consiliul Naţional Secuiesc şi ai autorităţilor locale din Ţinutul Secuiesc, pentru a prezenta direct concepţia noastră privind viitorul Ţinutului Secuiesc. Suntem interesaţi, împreună cu populaţia majoritară, ca în România drepturile minorităţilor naţionale să fie asigurate în conformitate cu experienţele europene pozitive în acest domeniu.

Cu respect:

Izsák Balázs
Preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc

Târgu-Mureş/Marosvásárhely 2014-06-20

0
0
0
s2smodern

Simbolurile noastre

Autonomie

Petitii

Stiri

SzNT cimerConsiliul Naţional Secuiesc
Sfântu Gheorghe, Str. Konsza Samu nr. 21.
Judeţul Covasna – România
Telefon (+40) 0267 318 180
Email: szntiroda@gmail.com

Conturi bancare al Consiliul Național Secuiesc
Asociația Siculitas

OTP BANK – Târgu Mureş/Marosvásárhely
LEJ: RO76 OTPV 3200 0036 0774 RO01
EUR: RO33 OTPV 3200 0036 0774 EU01
USD: RO90 OTPV 3200 0036 0774 US01
HUF: RO80 OTPV 3200 0036 0774 HU01