Scrisoare deschisă Excelenţei Sale Lluis Maria de Puig, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

Excelenţă!

Consiliul Naţional Secuiesc salută recomandarea nr. 1811/2007 a Consiliului Europei privind regionalizarea europeană, adoptată la 3 octombrie. Apreciem, că Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a recunoscut, că procesul de regionalizare, care se desfăşoară acum în Europa, are impact asupra valorilor universale, asupra drepturilor individuale şi colective pentru a căror protecţia a fost înfiinţat mai bine mult de jumătate de veac Consiliul Europei.

În opinia noastră, nu este întâmplător, că pregătirea acestui document important, redactarea raportului privind regionalizarea a fost asumat de un membru catalan al adunării. Poporul catalan în vederea exercitării dreptului său la autodeterminare a creat un sistem de instituţii exemplar pentru toate popoarele lumii, care trăiesc în minoritate. Consiliul Naţional Secuiesc în mod similar doreşte să realizeze garanţiile instituţionale a libertăţii colective, şi să ajungă cu măcar şaptesprezece ani după schimbarea de regim, la acel nivel al autodeterminării la care catalanii au ajuns imediat după prăbuşirea regimului Franco.

În schimb, în România, după 1989 noua elită politică a devenit beneficiar al concentrării de putere moştenită din trecut, oferită de statul centralizat, iar astăzi în descentralizare şi subsidiaritate vede limitarea propriei puteri. Astfel face joc dublu astăzi în România, cel care este părtaş la putere. Pe de o parte doreşte să creeze aparenţa corespunderii la cerinţele europene ale democraţiei regionale, în realitate vrea să conserve mecanismele puterii contrare acesteia, care servesc propriile interese restrânse. Cu această ambivalenţă a devenit România membru al Uniunii Europene.

Consiliul Naţional Secuiesc aspiră la un statut autonom al Ţinutului Secuiesc, având în vedere normele internaţionale general acceptate, folosind drept exemple, modelele în funcţiune ale autonomiilor europene. În acest interes am înaintat Parlamentului României un proiect de lege, care este în deplină concordanţă cu recomandările Consiliului Europei, şi cu obligaţiile asumate unilateral de România la primirea în Consiliul Europei. Este în concordanţă cu recomandarea nr.1811/2007, recent adoptată, având în vedere hotărârea Consiliului Naţional Secuiesc adoptată cu ocazia constituirii, prin care s-a exprimat dorinţa de transforma Ţinutul Secuiesc într-o regiune a Uniunii Europene.

Parlamentul României a respins fără dezbatere iniţiativa legislativă.

După aceasta Consiliul Naţional Secuiesc a iniţiat un referendum, invocând legea referendumului în vigoare, care prevede că propunerile legislative privind modificările limitelor teritoriale ale unităţilor administrative vor fi supuse consultării prealabile a cetăţenilor din unităţile respective, prin referendum. În mai multe localităţi consiliile locale au decis pentru organizarea referendumului, dar hotărârile au fost atacate de prefecţi la instanţele de contencios administrativ, şi au fost anulate. În România instanţele judecătoreşti nu sunt independente, în consecinţă sentinţele corespunzătoare aşteptărilor puterii centrale au fost justificate cu motivul că în înfiinţarea regiunii autonome a Ţinutului Secuiesc, - împărţit azi între trei judeţe – este posibil numai după un referendum pe scară naţională. Prin aceasta autorităţile române au încălcat principiul subsidiarităţii şi au lipsit cetăţenii localităţilor din Ţinutul Secuiesc de posibilitatea de a-şi exprima în mod liber libere părerea în privinţa propriului viitor.

Consiliul Naţional Secuiesc a iniţiat în mai multe rânduri dialog cu autorităţile competente din România, privind modul în care aceştia doresc să răspundă obligaţiei lor asumate privind îndeplinirea recomandării nr. 1201 al Consiliului Europei, cu accent deosebit la articolul 11, dar autorităţile române au refuzat chiar şi dialogul.

După aceasta Consiliul Naţional Secuiesc a iniţiat un referendum neoficial, în cursul căruia în prezenţa observatorilor imparţiali au fost întrebaţi 170000 de cetăţeni, iar majoritatea covârşitoare ale acestora a fost de acord cu autonomia Ţinutului Secuiesc.

Excelenţă!

Dumneacvoastră, ca raportor al recomandării 1333&1997 privind cultura şi limba aromână aţi dat dovadă de empatie faţă de minorităţi, aţi dat dovadă, că sunteţi un excelent cunoscător al relaţiilor din România, şi cunoaşteţi mentalitatea autorităţilor române privind problemele naţionale.

Vă rog personal, să sprijiniţi numirea unui raportor de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în vederea evaluării situaţiei generale a comunităţii naţionale secuieşti cu identitate maghiară, populaţia indigenă compactă a Ţinutului Secuiesc, în vederea examinării aspiraţiei declarate de autonomie, şi în urma acestuia Adunarea Parlamentară a Consiliul Europei să adopte o hotărâre privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Vă rog să sprijiniţi formularea pentru România a unei recomandări prin această hotărâre, pentru a se preocupa realmente cu voinţa exprimată prin referendum a locuitorilor Ţinutului Secuiesc, şi să atenţioneze România, cu obligaţiile asumate trebuie să le îndeplinească.

Consiliul Europei, pe lângă recomandările cu valoare generală, nu odată a formulat recomandări concrete privind unele popoare minoritare, grupuri etnice europene sau culturi Este suficient să amintim pe lângă recomandarea deja amintită privind aromânii, recomandarea 1521/2001 privind ceangăii, recomandarea 1291/1996 privind cultura idiş, recomandarea 1203/1993 privind romii europeni, sau rezoluţia 1171/1998 privind minorităţile uraliene periclitate din Rusia.

Cu sprijinul recomandării Consiliului Europei privind situaţia concretă a poporului secui, procesul regionalizării din România poate să fie în concordanţă ci prevederile recomandării 1811/2007, poate sprijini poporul secui în validarea dreptului la autodeterminare, care ar servi prosperitatea economică al acestui spaţiu, cât şi stabilitatea ei în viitor.

Cu deosebită consideraţie:

Imre Fodor

Preşedintele Consiliului Naţional

Târgu Mureş 16. noiembrie 2007.