Consiliul National Maghiar din Transilvania si Consiliul National Secuiesc considerã cã toate formele democratiei directe, ca de exemplu referendumul sau exercitarea initiativei legislative de cãtre cetãteni – care sunt expresia adevãratei vointe a societãtii si completãri ale democratiei participative în întreaga lume – reprezintã componente importante ale democratiei.

Examinând reglementãrile legale din România privind initiativele legislative populare sau cetãtenesti, am remarcat urmãtoarele: legea serveste doar la crearea unei aparente a democratiei, deoarece conditiile prevãzute în Constitutie, nejustificat de restrictive, pot fi îndeplinite numai cu dificultate. Legiuitorul român considerã comunitatea cetãtenilor români un mediu ostil, de neîncredere, impunând conditii care pot fi îndeplinite doar arareori si cu greutate.

Pentru a depune o initiativã legislativã cetãteneascã este nevoie de 100.000 de semnãturi provenind din cel putin un sfert dintre judetele tãrii si din municipiul Bucuresti, precum si de colectarea în fiecare dintre aceste judete si în municipiul Bucuresti a cel putin 5.000 de semnãturi în sprijinul initiativei. Aceste cerinte sunt stipulate chiar în Constitutie, iar în cazul în care cetãtenii ar dori sã obtinã reducerea severitãtii acestor conditii prin revizuirea Constitutiei în urma unei initiative populare, ar fi necesare 500.000 de semnãturi ale unor cetãteni cu drept de vot, care ar trebui sã provinã din cel putin jumãtate dintre judetele tãrii si din municipiul Bucuresti. Însã în acest caz limita inferioarã ar fi de 20.000 de semnãturi, nu de 5.000.

Prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeanã a creat oportunitatea de a adopta diverse acte normative comunitare la initiativa cetãtenilor. În timp ce la nivel european initiativa trebuie sprijinitã de 0,2% din populatia totalã a Uniunii, în cazul României acest procent este de 2,5 ori mai mare. Mai mult, în timp ce în Uniunea Europeanã initiatorii proiectului de lege au la dispozitie un an pentru strângerea semnãturilor, în România aceastã perioadã este de numai sase luni.

Un alt exemplu pozitiv îl constituie cazul Italiei – o tarã de trei ori mai populatã ca România – unde sunt suficiente 50.000 de semnãturi pentru a exercita initiativa legislativã cetãteneascã, iar Constitutia nu stipuleazã conditii restrictive.

Constitutia Portugaliei reprezintã, de asemenea, un exemplu elocvent, deoarece prevede numai dreptul la exercitarea initiativei populare, trimitând la legea specialã în materie în ceea ce priveste conditiile concrete ce trebuie îndeplinite. Desigur, aceasta este situatia normalã în cazul unui stat de drept.

Legea românã este deosebit de discriminatorie si într-o altã privintã. Degeaba strânge cineva chiar peste 100.000 de semnãturi din aproape toate judetele tãrii, dacã nu existã 5.000 de semnãturi din municipiul Bucuresti. Aceastã dispozitie discrimineazã cetãtenii României în functie de domiciliul lor.

Mai mult, obligatia de a strânge semnãturi din cel putin un sfert din judetele tãrii, împiedicã promovarea intereselor regionale. În România, posibilitatea exercitãrii initiativei legislative cetãtenesti a apãrut în anul 1999 – prin adoptarea Legii nr. 189 –, însã în ultimii saisprezece ani au existat numai douã tentative de acest gen. În primul caz nu a fost îndeplinit criteriul teritorial, iar în cel de-al doilea – desi conditiile au fost îndeplinite – legiuitorul nu a inclus pe ordinea de zi initiativa nici pânã în prezent. În fine, pe durata celor saisprezece ani nu s-a gãsit nici o fortã politicã dedicatã democratiei care ar fi dorit sã facã schimbe situatia descrisã!

Pe baza celor prezentate se poate afirma: cel care doreste în prezent, în România, sã înainteze Parlamentului o initiativã legislativã cetãteneascã, are la dispozitie douã optiuni. Fie încearcã sã se conformeze din rãsputeri conditiilor prevãzute de lege, fie îsi îndeplineste obligatia moralã si luptã prin toate mijloacele pentru modificarea reglementãrii discriminatorii, antidemocratice de care a luat cunostintã prin propria experientã.

Tîrgu Mures, la 3 iunie 2015

Consiliul National Maghiar din Transilvania Consiliul National Secuiesc