Şedinţa Biroului Permanent al Consiliului Naţional Secuiesc

Biroul Permanent al Consiliului Naţional Secuiesc s-a întrunit în şedinţă vineri, 28 septembrie, la Odorheiu-Secuiesc. A fost pusă în discuţie situaţia creată în urma respingerii din nou de către Senat a Statutului de Autonomie al Ţinutului Secuiesc, şi s-a decis analizarea aprofundată a motivării respingerii, urmând ca în funcţie de aceasta sã se facã demersurile corespunzãtoare.

Proiectul de lege elaborat de Consiliul Naţional Secuiesc a fost înaintat Parlamentului României, la cererea Consiliului, de către deputatul Becsek Garda Dezső şi senatorul Sógor Csaba. Proiectul a fost respins fără dezbatere pe 12 decembrie 2005 de cãtre Camera Deputaţilor, iar pe 25 septembrie 2012 de către Senat, în baza avizelor Consiliului Legislativ şi a comisiilor de specialitate competente. Cu ocazia votului final din Senat – conform informaţiilor accesibile pe situl oficial al Senatului – au votat pentru proiect senatorii UDMR Fekete-Szabó András Levente, Günthner Tiberiu, Albert Álmos şi Cseke Zoltán precum şi senatorul PSD Marcu Gheorghe, s-a abţinut senatorul Pop Gheorghe (PSD) şi Luca Raymond (PNL), iar toti ceilalti au votat împotriva.

Dintre avizele trimise Senatului doar cel al Consiliului Legislativ şi cel emis, în comun, de către comisia administrativă şi cea juridică conţin argumente, celelalte comunică doar decizia lor de respingere.

Consiliul Legislativ consideră că obiectivul formulat în primul articol al proiectului vizează crearea unei entităţi statale distincte, paralele cu statutul naţional român. În realitate scopul este crearea în cadrul statului român, în conformitate cu legile sale, a unei regiuni cu competenţe sporite. Denaturarea conştientă, formulată cu rea credinţă este atât de mult lipsită de obiectivitate, încât autorii nu observă că fragmentele citate şi criticate se regăsesc textual în Carta Europeană a Autonomiei Regionale, care enunţă:

Prin autonomie regională se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă pentru colectivităţile teritoriale cele mai întinse în cadrul fiecărui stat membru, dotate cu organe alese, care se situează între stat şi colectivităţile locale şi care dispun fie de prerogative de autoadministrare, fie de prerogative de ordin statal, pentru a prelua asupra lor, sub propria lor responsabilitate şi în interesul populaţiei, o parte importantă a problemelor de interes public, în conformitate cu principiul subsidiarităţii.

După acestea este de-a dreptul cinicã referirea făcută de Consiliul Legislativ la dreptul internaţional, citând generalităţi irelevante din Recomandarea 1334/2003 al Consiliului Europei, în timp ce ascunde în mod conştient faptul cel mai important, anume că documentul recomandă autonomia teritorială, ca o soluţie democratică de prevenire a tensiunilor între puterea centrală şi o comunitate naţională.

La fel s-a procedat si în cazul Recomandãrii 1201/1993, fiind evitat în mod conştient şi cu rea credinţă articolul 11: În regiunile în care persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale sunt majoritare, acestea au dreptul de a dispune de autorităţi locale sau autonome proprii, sau de a avea un statut special, corespunzător cu situaţia istorică şi teritorială specifică şi conform cu legislaţia internă a statului.

Si mai grav este cea ce comite Consiliul Legislativ legat de articolul 12. al Recomandării 1201/1993. Articolul menţionat prevede că nici una din dispoziţiile acestui protocol nu poate fi interpretată ca o limitare sau restrângere a unui drept individual al persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale, sau a unui drept colectiv al unei minorităţi naţionale cuprins în legislaţia statului contractant sau într-un acord internaţional la care acest stat este parte. Acest articol este pur şi simplu falsificat de Consiliul Legislativ, care modificã această prevedere în aşa fel, încât sã rezulte negarea drepturilor colective ale minorităţilor naţionale, ori articolul citat conţine tocmai contrariul. [1]

Dincolo de faptul, că nici un document al dreptului internaţional privind protecţia minorităţilor naţionale nu poate fi folosit împotriva minorităţilor, această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte publice, şi pune sub semnul întrebării legalitatea întregii proceduri legislative.

Considerăm deosebit de important faptul, că România şi-a asumat o obligaţie unilaterală privind îndeplinirea prevederilor Recomandării 1201/1993, dar nu şi-a onorat această obligatie nici până astăzi, chiar mai mult, autorităţile falsifică textul recomandării pentru a-l folosi în procedura legislativă contrar obiectivului şi spiritului său original.

Avizul negativ al Parlamentului României, conţinând cincisprezece pagini, este identică în mare parte cu textul emis la 12 martie 2004, cu ocazie primei depuneri la Parlament al proiectului de lege, aviz care a fost combătut la acea datã de Dr. Csapó József. În ciuda acestui fapt, argumentele greşite si afirmaţiile false se repetă, ca şi cum combaterea lor nu s-ar fi întâmplat.

În continuarea sedintei, Biroul Permanent a decis convocarea Consiliului Naţional Secuiesc la Târgu-Mureş, în luna noiembrie.

Izsák Balázs

Presedintele Consiliului National Secuiesc

Târgu-Mureş, la 1 octombrie 2012.

[1] Textul, în versiunea falsificată de către Consiliul Legislativ al României: “…nici o dispoziţiei a Protocolului nu poate fi interpretată ca limitând sau restrângând un drept individual al unei persoane aparţinând unei minorităţi naţionale sau ca un drept colectiv al unei minorităţi naţionale.” Textul în realitate: "Nici una din dispoziţiile acestui protocol nu poate fi interpretată ca o limitare sau restrângere a unui drept individual al persoanelor aparţinând unei minorităţi naţionale, sau a unui drept colectiv al unei minorităţi naţionale cuprins în legislaţia statului contractant sau într-un acord internaţional la care acest stat este parte". Textul original în limba engleză: Nothing in this protocol may be construed as limiting or restricting an individual right of persons belonging to a national minority or a collective right of a national minority embodied in the legislation of the contracting state or in an international agreement to which that state is a party.